Incepe sa ma calce pe nervi povestea asta neterminata.Vreau sa ne continuam vietile ,iar in situatia asta nu prea putem.De fapt..vreau sa imi continui viata,nu prea ma intereseaza ce ai de gand.
Vreau sa pleci,la fel cum a plecat si celalalt.Fara motiv,fara suparari,fara discutii,fara amintiri ale vreunei despartiri.Nu e o despartire.Nu.Doar iti dau drumul.Oh,da,am mai zis asta.Stiu.Dar acum am mai crescut.[;)]Acum sunt mai hotarata.
Ne-a trecut vremea de mult,acum ne jucam degeaba.Ne agatam de certuri,injurii,tipete.Doar astea ne mai leaga.Ne uitam asa pierduti unu` la altu`.Stiu,cautam o scuza,oarecum,pentru situatia in care ne aflam..cum dracu` am ajuns asa?Prezenta ta doare.Si incep sa imi fixez ideea ca absenta ta e o binecuvantare.
Ce e cel mai urat e ca nu o sa pot niciodata sa nu mai am sentimente fata de tine.Oriunde,oricand,oricum.Zicea cineva o data ca e de ajuns sa vorbesti o data la telefon cu ala/aia de care ai fost indragostit/a ca sa il/o vrei inapoi.Cam asa si noi..
Revenind...Vreau sa pleci.Te rog.
"Hai să lăsam dracu soarta să ne învețe,
Cum arată un steag alb între două fortărețe.
Că știi că fără-ncredere, în schimb,
Totul merge-n contratimp, e ca o piesă fără ritm.
E doar o pierdere de timp. Nu știi că timpul e limitat?
Tic-tac, tic-tac. Dragostea s-a spulberat."
Cum arată un steag alb între două fortărețe.
Că știi că fără-ncredere, în schimb,
Totul merge-n contratimp, e ca o piesă fără ritm.
E doar o pierdere de timp. Nu știi că timpul e limitat?
Tic-tac, tic-tac. Dragostea s-a spulberat."
