Cum ziceam,nu dispar.Le asezi frumos in niste cutii,le inchizi bine,le depozitezi pe undeva ,sa se adune degete de praf pe ele.Muuult praf.Care zboara repede,dintr-o suflare,de fiecare data cand ajungi din nou acolo.
Si inevitabil,ca asa e karma,vezi din nou cutia.Veche,innegrita,prafuita..imagine dezolanta.Dar doar tu stii ca inauntru ai ascuns ceva frumos,una din cele mai frumoase bucatele din tine.Tentatie.Sa deschizi,sa vezi.Curiozitate.Stop.Nu fa asta.[Logic , din toate persoanele din lume,eu as fi prima care ar face greseala asta.Dar noroc ca exista ceva realist si egocentrist in mine care imi da peste mana.]Inca o data,nu deschide.
..pentru ca daca au ajuns acolo,inseamna ca a existat un motiv bine intemeiat.
"But promise me you won't forget my name..".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu